Dare to be (free)

Vise umede, rau de tot. Ca toate de pana acum si care s-au facut rauri, mari si oceane de realitate .

Ca sa trec la subiect repede si sa demonstrez ca mi-am pastrat luciditatea si echilibrul pshihic (asta cu pastratu e un pic amuzant…puteti citi: “am pastrat putinul si nu am mai dobandit nimic:D”) va spun ca e vorba de o branduire. Adica eu, din putulica mic si plouat devin creator de brand care sa ma reprezinte…sau ceva de genu. Adica incepand de azi o sa port numai chiloti cu numele altui barbat pe ei si sosete cu virgulita. Si ma las de cumparat de la Morrisons. Of! eu chiar vreau sa cer un sfat, sa scriu un post serios si nu prea imi iese, gata, ma adun si scriu.

Dupa cum stiti (sau nu) ma aflu student la Computer Games Technology. Pana acum nu am facut niciun curs de programare, sau de game design, sau de orice altceva legat de numele cursului. Asta si pentru ca impart clasa cu intraga sectie de creative computing si multi dintre ei sunt axati pe websituri si marketing, asa ca imi iau si eu portia de asa ceva. Totusi, chiar daca nu ar fi ei, am inteles importanta unui brand puternic, stiam cate ceva si inainte, dar na, ma gandeam din perspectiva consumatorului: “Uhm, branduri zici? Da, stiu, Nike, Addidas, Ronaldo(hate him), etc….” Acum as pune in coada listei si un Eu, sau de ce nu, chiar in capul listei…si asta nu din cauza narcisismului, ci din cauza mediului in care voi lucra si modului in care ma voi vinde.

Mai mult, am deja cateva proiecte in Flash, chestii cacacioase momentan, asta ca nu stiu prea multe, dar curand vor prinde viata si au nevoie de un context favorabil.

De unde vine interesul meu pt branding? Vreau sa fac totul complet. Deja am un nume de “companie”, am o mica strategie, am un film de prezentare (doar in cap pana acum) absolut superb, nu e chiar inovator, dar e totusi nou. Si mai am nevoie doar de un slogan. Sper ca asta e cuvantul .

Am venit aici cu gandul ca la sfarsitul studiilor mele sa fiu capabil sa creez arta, nu doar jocuri de duzina, cum sunt majoritatea celor de azi. Sper sa si reusesc sa fac asta, sper sa nu fiu intr-o situatie de genul “sunt unic”, “toti suntem unici”. Totusi, ce am vazut pana acum prin jor, multi sunt total prinsi in gunoiul de consum numit azi industrie a jocurilor. Ah inca ceva…in prima mea ora, coordonatorul nostru ne-a pus in fata unei probleme aparent fada: consumator sau producator? Si ne-a spus ca daca vrem sa reusim trebuie sa devenim producatori. Si nu-s vorbe in vant, tipul chiar e tare si are si el o viziune foarte frumoasa despre lume, mai ales cea digitala.

Bun, deci “Dare to be free”. Asta mi-a venit in cap, dupa cateva ore bune de cautari. Si a venit tot de pe blog, aducandu-mi aminte de acel Freeeedom! si de Freeeedomul de acum.

De ce Dare to be free? Priviti putin in jur. De fapt nu, priviti mai mult si foarte atent. Eu unul vedeam…si inca vad o multime de oameni care nu s-ar putea descurca deloc fara firele alea de care sunt atarnati si care le ghideaza dansul. Si e comic, multi adera la idei revolutionare, sau nu, ca sa fiu cat mai precis, multi se cufunda si mai mult in acea panza cautand libertatea in adancurile controlului. In loc sa incerce sa iasa, ei se afunda. Mi-am adus aminte de Iona .

Exemplu: Am acum in cap o tanara care abia a terminat vreo facultate de bussiness. Una respecata si fata chiar stie treaba. Viata ei? Se angajeaza si lucreaza. Isi da seama ca vrea mai mult, mai multi bani, mai mult timp liber. Isi spune ca daca va munci mai mult, poate va avansa in cadrul bancii si candva va ajunge sa le aiba pe toate. Si munceste si munceste si nu face decat sa devina o rotita in sistem. Si apoi se regaseste in reclama aia proasta cu varsta la care ai si timp si bani.

Nu e vorba despre right way si wrong way acum, nu o sa vorbesc de cum ar trbui facut si imi dau seama ca momentan asa se traieste. Din fericire, domeniul meu are cateva portite de scapare, insa daca nu sunt atent pot face si eu fix drumul descris mai sus, decat ca pe mine va scrie EA sau Ubisoft in loc de banca, iar programare imi va fi profesie.

Si tocmai aici vine acest dare. Curajul sa o iei pe calea ta/ curajul sa te impaci cu tine (acum mi-am adus aminte de Lord of War) / adrenalina din momentul in care ii spui unui sef absurd ” ba stii ceva, ma pipi pe salariu si primele tale, 2 saptamani la firma asta mi-au fost de ajuns, ma apuc de facut ceva singur” . Uhm, da, prea multe detalii, oricum sper sa intelegeti ideea, mai bine decat reusesc eu sa o descriu. Dare to be free e tot un fel “lose yourself” doar ca acum te arunci in bratele libertatii de a alege.

Si am cautat pe google, ca sa vad cat de original sunt si am gasit 39.000.000 de rezultate. Deloc imbucurator. Printre ele si un titlu de carte, fix Dare to be free, ceva legat de un prizonier, razboi, in fine. Ma gandesc acum doar ca acest dare to be free e deja sub niste drepturi de autor, ceea cea ar fi un pic cacacios. Si de-aia am scris doar Dare to be. Las freeul afara, evit si copyrightul si nimeresc o chestie poate chiar mai creativa.

Dare to be

Da, asta e libertate, chiar ma gandesc ca voi deja ati adaugat un cuvintel dupa Dare to be. Eu am adaugat penis, nush, asta mi-a venit in cap. Sau engineer. Probabil ca fac niste asocieri ciudate cateodata. Da..sau Dare to be total incoerent si sa scrii un post de peste 1000 de cuvinte care si-a pierdut de mult intelesul, insa care a inflorit esenta lui de curva. Pentru ca ideile mele fac sex de fapt cu postul meu.  Chiar nu inteleg de ce fac asta ).

Bun, deci ramane “Dare to be”?

Freedom!

P.S. http://www.daretobe.ca Amuzanta situatia. Totusi ideile lor sunt ok. Si toate sunt femei, mamici. Oare am gresit sexul ?

Probabil daca voi folosi vreodata sloganul asta ma voi asigura ca am voi. Daca nu, poate gasesc altul

Rubedo

De cand am scris acel articol “Nigredo”, asteptam cu nerabdare sa il scriu si pe acesta. In alchimie, e ultimul proces din cele 4 necesarii transformarii metalelor in aur. In psihologie e ceva legat de gasirea sinelui, un fel de enlighment. Pt mine nu e vorba de gasirea sinelui ci de o contopire a sinelui, gasit cu mult timp in urma, cu mediul inconjurator.

No o sa o ard prea filozofic in seara asta, sunt incapabil de asa ceva, insa o sa mai trec in revista cateva din experientele mele recente.

Incep prin a spune ca ma simt intr-o vacanta prelungita, unde cineva, un manager al vacantei (facultatea in cazul asta) imi planifica niste evenimente la care trebuie, sau nu, sa particip. Lucrez in continuare la acel proiect, la mp3 playerul nostru, intampin niste neintelegri in echipa, insa sper ca se vor rezolva destul de curand. deci, legat de facultate, totul este aproape perfect.

Doar ca facultate ocupa atat de putin timp din cele 24 de ore ale zile, asa ca si eu trebuie sa pun accentul pe “timpul liber” (am pus ghilimele pentru ca absolut tot timpul pare timp liber).

Ma trezesc, normal, ca tot omu, fug la micul dejun si acolo am parte de prima ora de ras a zilei. Da, stam acolo, in cantina, linistiti, o ora pe bolul de cereale si vb o engleza obosita si morocanoasa si radem incontinuu. E un mod destul de bun de a incepe ziua cred.

Apoi, dupa acest prim moment de liniste urmeaza alergatu in toate partile. ba la facultate, ba pe la uniunea studentilor pentru a rezolva ultimele formalitati, ba pe la shopping. Si fug si fug pana se face 5. Cand urmeaza al doilea moment de liniste- cina. De obicei se rade chiar si mai mult la cina, fiecare are cate ceva de povestit si se fac planuri pentru seara urmatoare. Din pacate, planurile pt seara urmatoarea vor cam incepe sa se rezume la “eu nu ies, am de invatat”, pentru unii a inceput deja destul de serios facultate. Ceea ce nu e rau, asa pot sa-mi vad si eu de ale mele idei. Insa regret, am spart ceva bani de cand am venit aici, insa au fost niste seri fenomenale. Spre exemplu, aseara nu am iesit cu “Quadrant Boys”, ci cu baietii (si fetele) de la clubul de tenis. Niste oameni super amuzanti, cateva fete dragute si mult alcool, spre exemplu aseara am baut cu vaza, la propriu.

Pe scurt, fiecare zi are povestea ei, una destul de ampla, e total alta viata fata de cea cu care am fost obisnuit pana acum, e mai alert dar si mult mai satisfacator. Chiar ma simt ft  bine si daca mi-ar trece si tusea asta suparatoare ar fi absolut minunat.

Freedom! (de fapt, am cam dat de freedom, dar o sa continui cu acest Freedom, se pare ca m-a ajutat)

Prime impresii Coventry

Imi pare rau ca nu pot vorbi cu fiecare in parte, dar dupa ce ca nici nu prea am timp, nici macar nu am net in camera inca…dar va sosi.

Asa… sa incep cu zborul. A fost foarte misto, incredibil de relaxant…o experienta pe care o recomand tuturor. (Cred ca o sa fie un post destul de lipsit de emotie, sunt in camera studentilor, de la parter si cineva a dat drumul la TV, la Top Gear si ma cam captiveaza, dar incerc sa ma abtin).

Vineri am ajuns in Luton, am luat National Expressul si am vazut o bucatica de Anglia. E chiar ft ft frumoasa si am trecut pe langa niste paduri ciudatele,chiar pareaugenul de paduri din care ar iesi niste gnomi si dwarfi. Aveau o lumina deosebita.

Si am ajuns in Coventry, nu e un oras prea impresionant, chiar ft industrial pe la marginile lui. Din fericire eu stau fix in centru, chiar langa cel mai mare centru comercial de pe aici, e o zona foarte frumoasa, ingrijita, dar nu atat de verde si infloritoare ca cele pe care le-am vazut prin Luton. Daaar, am vazut veverite chiar prin zona asta, unele gri si deloc speriate de oameni.

Am ceva probleme cu accentul momentan…si mai nou cu o raceala din cauza careia vb ft pe nas si nu merge deloc cu engleza, se aude ft russian asa si e ciudatel. Fete sunt si de-alea, chiar dragutele as putea zice, dar momentan sunt un domeniu ft indepartat pt mine.

O sa revin cu mai multe detalii cand voi avea putin mai mult timp si liniste.

Freedom!

Scurte treceri in revista

4 filme si o carte in ultimele 3 zile, totusi nimic extraordinar.

Voi incepe cu acea carte, se numeste Jurnalul Diavolului si e destul de scumpa (35-40 ron). Initial am crezut ca e o carte misto, care poate ridica unele probleme filozofice, insa chiar nu a fost cazul. Este foarte frumos editata, insa continutul este unul extrem de comercial. La inceput pare amuzanta, insa pierde chiar si acest amuzament, deoarece odata ce va obisnuiti cu modul de prezentare deja cam stiti la ce sa va asteptati. Totusi da bine in biblioteca:P.

Filemele acum: Am inceput cu Knowing, film destul de recent cu Nicolas Cage. Filmul se prezita bine si poate fi o buna alternativa la plictiseala, insa cam atat. Cu siguranta nu e unul dintre filmele care vor ramane in istorie. Ce mi-a placut totusi a fost atmosfera creata de film, una extrem de tensionata, cateva imagini socante (prabusirea unui avion) si efectele sonore care uneori imi aduceu aminte de filme horror foarte vechi.

2. Am continuat cu RocknRolla-un film care chiar merita vazut, mai ales daca va plac filmele britanice cu “gangsteri”. Din cate am auzit a fost desemnat filmul anului in Marea Britanie, asa ca aveti inca un argument in plus.
Atmosfera filmului e ft tare, Guy Ritchie face inca o data o treaba deosebita(vezi Snatch si Lock, Stock and two Smoking Barrels), sountrackul e bine ales, mai ales prima melodie, iar inceputul filmului va va face sa stati lipiti de monitor pana la sfarsitul filmului.

3. Cincinatti Kid- Am continuat seria filmelor care se invart in jurul pokerului, acesta fiind unul dintre primele filme bune care au ca subiect acest joc. Povestea este una clasica pt un asemenea film: personajul principal cam domina lumea pokerului din New Orleans si se iveste oportunitatea de a face un joc cu cel recunoscut ca fiind cel mai bun ever. Filmul e dragutel, finalul e foarte inspirat, m-a lasat cu impresia ca cel care a facut filmul chiar stia ceva despre poker, insa daca nu aveti tangente cu pokerul chiar nu are nici un sens sa il vedeti.
P.S. Acest joc, mai sus mentionat, nu mai prezinta momentan interes nici pt mine .

4. Goodfellas: Este considerat de multi unul dintre filmele emblematice ale Americii care au ca subiect lumea gangsterilor. Mie mi se pare un film supra apreciat. Sunt multe alte filme care ii dau clasa si nu ii lasa chiar nicio speranta. Si nu ma gandesc neaparat la Nasul, cu la Poveste din Bronx sau Once Upon a Time in America. Chiar nu merita vazut.

Da, m-am cam intors, aproape s-a terminat si cu nigredo, a inceput sa se vada si altceva inafara de moarte si putreziciune.

Nigredo

Acum e clar, chiar s-a terminat, e nigredo nu mai am niciun dubiu. Ultimul prieten imaginar ramas in picioare dintre cei trei, Jack, a disparut si el astazi. A disparut dupa ce a primit o lovitura pe care el singur nu o poate duce. Cred ca va puteti da seama despre ce e vorba. Ramas fara sprijinul lui Jonny si fara Bobo, cel sufletist, care intelegea cand trebuie sa se lase batut de Jack pt ca acesta sa se simta mai bine, Jack s-a predat si el. A decis sa se duca la o clinica speciala pentru a se conserva, intr-un imens cub de gheata, pentru vremuri mai bune ce spera sa vina. Asa ca nefastul personaj, urat si iubit in acelasi timp, pleaca si el si ia acolo, in gheata, tot ce a insemnat. E un pic ironic, el, cel cu sufletul inghetat, va avea acum aceasi soarta chiar si fizic.

Va reamintesc si soarta celorlalti doi prieteni: Bobo, a disparut fara urma, unii pesimisti spun ca acesta si-ar fi gasit chiar sfarsitul, dar o asemenea varianta este prea tragica. Sau, se poate ca el sa lucreze la o masina a timpului sa corecteze unele greseli si sa impiedice formarea lui Jack. Poate, disparitiea celui din urma, e un rezultat al eforturilor ascunse ale lui Bobo, inca nu putem stii.

Jonny, si el, a disparut intr-un mod la fel de misterios. Ramas singur cu Jack si observand dominatia acestuia, nu a mai rabdat si a disparut fara sa lase nimic in urma. Si-a luat cu el amintirile, iubirile, totul..si a pelcat…Unii spun ca e posibil sa fi fost inspirat de filmul “Black cat, White cat” si sa se fi alaturat unui grup de tigani traditionali. Altii ca ar fi plecat intr-o calatorie pentru purificare spirituala pana in Tibet, ii urez bafta orice cale ar fi ales.

Asa ca raman eu, Gabi si atatsau poate doar Ionescu, cum de mult nu am mai fost, golit de orice continut, ca acele fete mult prea calarite a calor soarta le-o deplangeam nu cu mult timp in urma. Habar n-am ce va fi, ce monstrii sau ingeri se vor naste. Insa un lucru e clar, psihic, mai rau e greu sa ajung. Insa sper ca acum sa urmeze acea schimbare. Deci, nigredo time…

De azi nu mai am trecut

Freedom!

13

Respect traditia blogului si pun filme youtube care au o anumita importanta. Asa ca va arat ceva absolut genial si educativ

Dead Poets Society

Am gasit inca un film care ilustreaza ideea de “Freeeeedom! “. Daca nu imi sunteti colegi, adica acei colegi care au luat si ei parte la prezentarea aia a catedrelor de limbi din minunatul colegiu in care invatam, va va fi greu sa credeti ca am aflat de acest film de la scoala. A fost selectat de unul dintre putinii profesori din acel liceu care mai au un gram de initiativa pentru libertatea tanarului de a-si exprima in voie parerea. Bine, poate e si vina mea, daca voiam asa ceva trebuia sa aleg alt profil. O sa trec si peste chipurilor acelor doamne respectabile care agreau ideea filmului, desi, chiar dansele sunt o imagine a unui sistem care ar trebui sa dispara.

Bun, deci avem un film despre libertatea spiritului vs “grammar schools” dupa cum am inteles ca se numeau acele scoli. Nu e vb despre un nume, ci despre o idee, de modul in care oamenii nu sunt lasati sa visezi, sa spere…

Nu mai zic mai mult, nici nu pot, nici nu vreau. Va las pe voi sa vedeti filmul si sa trageti propia concluzie.

p.s. N-am revenit pe blog, doar ca acum am resimtit nevoia de a impartasi. Sunt ft prost dispus, insa din fericire nu va voi vorbi despre filozofia care sta in spatele unui pachet cu bani gasit pe strada (prietenii lui Bendeac stiu de ce :d).

“Seize the day”

Freedom!

“Realitatea e otrava care ti se baga pe gat de cei bonavi”

Acu nu stiu daca asta e citat din cineva sau am scris eu mai demult, insa suna bine si continui cu un altceva petrecut mai demult:

Era un fel de sfarsit al lumii, dar nu era ceva rau, adica nu se sfarsea, se schimba…..si ziua s-a facut noapte si toti aveam noi calitati….devenisem un fel de spirite…..eu stiam ce se intampla si ii convingeam pe ceilalti oameni sa mi se alature si sa zburam in univers, unde un zeu ne invata cum trebuie sa traim si cum sa ne folosim de noile calitati……..intors pe pamant am ajuns pe o plaja pustie, arata ca dupa o furtuna, era rasaritul, oceanul era foarte calm si eu eram foarte fericit ca pot intra in ocean( nu mai respiram) si pot inota alaturi de vietatile marine oricat vreau si oricat de liber puteam fi, insa apa era mult prea rece….si apoi m-am intors in oras, era neschimbat si incet-incet imi pierdeam putearea de a zbura, nimeni nu mai zbura…insa eu ma luptam si ma
izbeam de cladiri, apoi cand era de-a dreptul penibil visul meu, m-am trezit

Inca raman fascinat de acel vis si in mintea mea pare la fel de intens ca orice alta amintire

Re

nastere\ modelare\ transformare\ intalnire
Cauza: nefericire generala, trebuie schimbat ceva

…si carapacea se inchise…Freedom!

Prabusindu-ma de pe culmile imaginatiei

Imi place ca suna inteligent titlu, comparativ cu activitatile mele. Dar e chiar foarte descriptiv.

Pana acum cateva zile aveam tot planul pentru urmatorii ani facut, practic nu trebuia decat sa mai treaca putin timpul si apoi ma puteam apuca linistit de treaba, de indeplinirea lui. Acum nu prea mai am nimic, sunt din nou pus in fata “normalitatii” si a drumului prestabilit si batatorit de atatia altii inaintea mea.

Rau e ca acolo, pe acele culmi eram fericit si toata adunatura aia de planuri, de fapte, trairi, sentimente, chiar se legau armonios si pareau si usor de atins. Doar ca se pare ca erau prinse cu un fir foarte subtire, sau nici macar cu atat, pluteau asa, printr-o minune chimica, sau doar prin puterea dorintei.  Si da, acum BUM! Pleosc! Fss!  Am o imagine cu mine, cu gleznele in cacat, uitandu-ma catre Taj Mahal, sau ceva de genu. Asa eram, acum m-am intors cu spatele la monument, stau si privesc catre o panta, apoi un zid si apoi atat, trebuie sa ies mai intai din kk si termin relatarea.

Acum nici nu ma mai plang, data trecuta ma plangeam ca nu mai suportam lucrurile care ma privau de indeplinirea planului, deci plan nu mai exista, plans nu mai e….toata lumea-i constipata.

Freedom sa fie, ca in alteceva nu mai cred acum