I’ve found atheism

Moah, ce misto, iar o sa incep cu tonele de explicatii pana trec la subiect ). In primul rand este seara in care toti cei 3 prieteni au cazut de acord sa scrie un post care se incadreaza in toate categoriile blogului meu cu 3-4 cititori fideli, pe care bineinteles ca bobo ii iubeste . Si nu numai el, dar bobo e o stare de spirit, bobo e sublim cand vine vorba de a iubi sincer.

Apoi sa zic despre titlu. Nu voiam sa fie asta titlul postului, insa am vazut ca in cele mai citite postari din ultimul timp (cred ca de azi, mai precis) exista una “I’ve found God” si mi s-a parut interesant titlul meu.

Totul a inceput cu filmul “Root of all evil?”. Totul inseamna starea mea actuala. Filmul este inca un film despre ateism si despre ciudateniile si aiureala religiei. Nimic nou pentru unii dintre noi. Oricum, nu pot sa nu remarc ca filmul este foarte bun, foarte profesionist facut si pertinent. Nu, n-o sa va vorbesc despre religie acum, nu asta ma intereseaza momentan. Hmm, totusi ceva si despre religie, definitoriu pentru film: “Religion is an insult to human dignity. Without it, you would have good people doing good things and evil people doing evil things. But for good people to do evil things, it takes Religion”

Vreau sa ma opresc asupra unui lucru pe care il spune nenea Richard Dawkins, profesor la Oxford si cel care ne vorbeste despre religii si ateism in acest documentar. La finalul filmului, Dawkins are un mic discurs despre ateism si avatajele sale. El spune ca, spre deosebire de religie, ateismul te invata sa apreciezi mai mult aceasta viata, fara sa te indrume sa o astepti pe urmatoare. Asta prin simpla natura a ateismului de a nu crede in viata de dupa, sau “avioane” cum ar spune unii . Parerea asta n-o impartasesc, eu cred in existenta de dupa, insa daca ea exista, toti vom avea parte de ea si sigur n-o sa sufere nimeni o eternitate.

El isi incepe ultimul discurs spunand ca vom muri, iar asta ne face norocosi. Noi murim pentru ca ne-am nascut, insa multi nici n-au avut sansa sa se nasca. Chestia asta nu m-a impresionat niciodata, iar daca se termina asa nici nu ma impresiona. Pana acum consideram ca nu eu am cerut viata, asa ca de ce sa mi se spuna lucruri ca acestea? Iar apoi, daca nu ma nasteam, nu eram…si cam atat, nefiind n-aveam cum sa regret ca nu sunt. E ca si cum nimeni n-ar fi mancat niciodata inghetata, pentru ca inghetata nu exista, insa un nebun regreta ca n-a mancat, desi nici macar nu stie ce-nseamna.

Isi continua mica pledoarie spuanand ca sansele ca noi sa fim aici ( adica eu-Gabi, tu Catalina, Ioana si noul meu cititor floridedor ) sunt extrem de mici, norocul nostru putand fi considerat chiar grotesc. Nici asta nu ma impresioneaza prea mult ce-i drept, adica din miliardele de posibilitati tot trebuia ca cineva sa aiba biletul castigator. Insa trebuie sa recunosc ca interesul meu deja crescuse cand spunea asta.

Si apoi urmeaza apogeul: “We are privileged to be alive, and we should do the most of our time on this world “. Partea bolduita mi-a hranit putin imaginatia si a avut un mare efect asupra mea. Marea mea problema este, sau sper eu ca de azi, a fost motivatia. Sunt un om pe deplin lipsit de motivatie, probabil stiti ca in unele cercuri(suna formal, imi place) sunt recunoscut drept the ultimate lenes, sau mai pe scurt, cel ce nu vrea. Eh, insa citatul asta imi agaseaza rau de tot orgoliul. Imaginati-va 10000…000 de posibili oameni, privindu-va de undeva, din locul in care ajung cei ce nu se nasc, din locul celor invinsi in momentul in care totul a fost doar noroc si multi dintre ei spunandu-si ca sigur ar fi facut o treaba mai buna decat mine. In momentul de fata mi se pare absolut ingrozitor sa cred ca puteau fi altii in locul meu, care ar fi facut o treaba mai buna. Asa ca sunt hotarat sa intru intr-o competitie cu toti copii nenascuti din cauza mea. Sau toti cei care ar fi fost acum aici, daca altii ar fi fost in locul parintilor mei..sau a bunicilor..si lista continua si numarul de posibilitati depasesc imaginatia mea.

Eu o iau in nume personal, eu o sa incerc sa ma gandesc la toti aceia si sa-i fac pe toti acesti oameni imaginari mandrii ca norocul a facut cea mai buna alegere. Exista prea multi oameni de nimic deja nascuti, cu ei nu pot concura, insa nici nu vreau sa fiu unul ca ei, concurez cu un ideal, asta da scop. Poate va ajuta noua mea credinta, oricum, in primul rand sper sa ma ajute pe mine. Bafta in competitia cu oamenii nenascuti !

Freedom!