I’ve found atheism p2
Mi-am pus si eu intreabarea daca nu cumva jucatul de poker in exces in ultimele zile contravine teoriei mele cu cele 100…000 de sanse irosite, sau cum i-am denumit, copii nenascuti, care stau undeva si ma privesc.
Si m-am hotarat sa fac public raspunsul dupa ce am primit acel comment de azi. Eh, bine, nu cred ca ii dezamagesc cu ceva. De fapt, sunt absolut sigur. In primul rand incerc sa tratez ceea ce fac cu maxima seriozitatea, e mai mult decat o joaca si chiar vreau sa o transform in ceva productiv. Sansele mele de a reusi in acest domeniu al pokerului imi sunt total necunoscute, insa acolo, intr-un vis ascuns imi doresc sa particip la un turneu “live” sponsorizat de cineva. Dar pana acolo mult mai este. Tot legat de poker, pot spune doar ca am decis sa maresc putin miza, asa ca va fi un totul sau nimic vara asta.
Revenind insa la avantajele deja existente. In primul rand pokerul mi-a redefinit starea de spirit. Acum am iar un motiv bun pentru a ma trezi dimineata, dar puteti rade, astept toata ziua minutele astea de poker, minute de antrenament. Am o ocupatie, il puteti considera part-time job sau voluntariat:D, conteaza doar ca-mi place ceea ce fac acum.
In al doilea rand ma simt mult mai important. Are legatura cu ocupatia, am la ce sa ma gandesc, merg pe strada si ma gandesc la diferite strategii, avioane, etc, oricum am impresia ca nu mai pierd timpul inutil.
App de pierdutul timpului, acum sunt mult mai bine organizat, dorm putin, pana la 4.30, cand e primul turneu al zilei la care particip, apoi pana la 8.30 fac teme. Si chiar am tragere de inima sa fac. Stiu ca teoretic ziua e terminata la 8.30, asa ca trebuie sa trag tare pana atunci. Inainte amanam aiurea, pana la 10-11, nu faceam nimic, frecam netul inutil si apoi ma culcam, sperand la o minune.
Concluzia e evidenta, copiii nenascuti au fiecare motiv sa creada ca fac o treaba buna. Sunt mult mai activ, mult mai viu, mult mai preocupat. Oarecum imi amintesc de clasa a 9a cand visam sa ajung scriitor, insa lucrurile au luat-o razna atunci si s-a terminat. Mai am 4 luni sa castig niste bani cu care sa-mi demonstrez si sa demonstrez ca ma pricep la jocul asta. Pana atunci raman copilul prostut, care viseaza iar la lucruri marete.
P.S. Pana cand vor aparea primele beneficii financiare, aveti tot dreptul sa ma compatimiti, sa-mi spuneti ca sunt obsedat, cartof de canapea(scaun in cazul meu), ca putrezesc in casa, ca pokerul e naspa, ca mai stiti voi pers dependente de poker care n-au ajuns bine, etc…
Loading...
Ioana - mai 29, 2008 at 4:28 pm
Daca nu comentam(mereu) nu inseamna ca nu suntem cititori(fideli);) (folosesc pluralul in speranta ca sunt mai multi:) ).
>:D.
Oana~ - iunie 2, 2008 at 1:03 am
ce dracu’?e adevarat..blogul tau are personalitate!:))
deci,continuare la comment anterior :
“>:D. “
Oana~ - iunie 2, 2008 at 1:05 am
ce faci mah, trantorule?
catalina - iunie 16, 2008 at 6:16 pm
uite… 18 ani si 3 luni, pentru mine:p
ma reinventez… oricat de penibil ar suna;))
catalina - iunie 16, 2008 at 6:19 pm