iar Perspective (sau vorbind singur cu naturaletea unui schizofrenic)

-Jonny, apreciez cum ai vorbit, dar nu inteleg de ce spui “eu” in loc de “el”
-Bobo, nu fii copil! Adica fii…, dar nu uita ca eram toti, doar ca atunci era loc numai de unul. Noi eram inca neexprimati, dar acolo.
-Mi-as fi dorit sa nu fiu, cat de patetic erai ba Bobo. Mi-e rusine sa recunosc ca suntem frati.
-Lasa-l ma Jack, fara el nu erai nimic!
-Pai de ce sa-mi pese mie de jocurile lui? Auzi tu, se juca singur! Cat de trist… In fine, se juca cu noi, dar aia de-l vedeau ar fi zis ca se joaca singur.
Dadea cu mingea in perete, mai imi si dadea uneori cu ea in oo, al naibii ma sabota de mic, cred ca de atunci am inceput sa ne displacem. Unde mai pui ca mereu v-ati aliat impotriva mea.
Jonny razand: lasa ma, macar atunci nu te plictiseai ca acum si nu visai intruna la fete. Aveai macar putina decenta
- Ha-ha-ha, de unde sa stii ma tristule ca ca ele viseaza la mine, nu invers…AU! Bobo, termina odata cu mingea aia de retardat!
-Pai voi mereu vorbiti, va luati de mine sau ma aparati, dar niciodata nu ma lasati si pe mine sa zic nimic. Ce, credeti ca daca sunt copil sunt mai prost?

(ps. n-am destule idei, n-am timp, asa ca nu va asteptati la un efort constant, o fac doar pt ca-mi place, nu ma voi forta)